Istoricul localităţii

Teritoriul actual al comunei Bătarci a fost locuit din timpurile străvechi. Vestigiile arheologice şi piesele de tezaur găsite în locul numit "Vălceaua Gâştii"din dealurile Bătarcelului amintesc ca pe aceste meleaguri au trecut şi alte populaţii.
Atestarea documentară a satului sau moşiei Bătarci datează din anul 1378, din timpul lui Ludovic cel Mare / Nagy Layos care, prin document impărătesc, a instalat pe voievozii Drag şi loan în posesiunea moşiilor din Bătarci.
Numele comunei Bătarci provine de la numele văii sau pârâul ce trece prin centrul satului Bătarci "Valea Bătarciului" de unde Batharci - Bătarci.
În vechime Bătarciul a aparţinut domeniului "Cetatea Nyolok" - cetetea casei împărateşti din acele timpuri care în urma năvălirilor barbare a fost distrusă.
Tamaşeni s-a înfiinţat tot în anul 1378 fiind unul din domeniile contelui Tamas de unde vine şi numele.
În perioada înfiinţării celor 2 sate, Bătarci şi Tămăşeni, adica secolele XIV -XV, dealul ce desparte cele 2 sate „Cetaţuia" exista o cetate fortificată cu ziduri de piatră care domina comunicaţiile cu Halmeu - Bătarci - Târna Mare - Seleus. Legenda spune ca în timpul năvălirilor barbare şi tătare din acea vreme contele Tamas şi sătenii din Tamaseni s-au refugiat în cetate şi de acolo au opus o dârza rezistenţa năvălitorilor. Urme ale cetăţii se văd şi azi în vârful dealului cetaţuie „Varhegy".
Cel de-al treilea sat al comunei - Comlauşa datează din anul 1574. În anumite perioade ale istoriei satul Comlausa a fost şi centru comunat, existând şi comuna Comlausa.
Satul Sirlău a apărut în urmă cu aproximativ 190 ani adică prin anul 1816-1818 fiind un cătun cu câteva case. Daca cele 3 sate Bătarci, Tămăşeni şi Comlausa s-au format pe şoseaua Halmeu - Târna Mare, satul Sărlau s-a format la poalele dealului Halmieţii pe un drum ce lega odinioară aceste meleaguri.
Tradiţia veche spune că întemeietor al Bătarciului ar fi Toma Lup din Berbeşti (Maramureş) care, fugind de autorităţile locale, s-a stabilit pe aceste locuri.
În diplomele lui Ludovic cel Mare se vorbeşte de locuitorii vechi ai acestor aşezări cu numele de Toma, Ciorba, Sarca, Pop şi Racsan.
În 1780 se amintesc patru centre mai mari: Turf, Gherta Mică, Gherta Mare şi Bătarci.
Dacă în primele trei localităţi se vorbea limba română şi maghiară, în Bătarci se vorbea în acea vreme numai româneşte. Bătarci se spune ca a primit numele înca din timpul năvălirii tătarilor, respectiv "vad" unde batarcenii i-au stramtorat, batut şi alungat pe tătari.
Înca de la întemeierea lor în satele Bătarci, Comlauşa şi Şirlău limba vorbită a fost româna, iar în satul Tămăşeni maghiara. În veacul trecut tradiţia spune ca înte locuitorii satelor Tamaseni şi Bătarci ar fi fost o mare bătalie cu furci, topoare şi coase. Sprijiniţi de autorităţi locuitorii din Tămăşeni ar fi caştigat şi pus stăpânire pe unele terenuri de lângă cetăţuie, respective Hat şi Fauristi.
Numele cele mai frecvente din satul Comlausa sunt Paul, Ciorba, Dan, Copcea, Toma, Mandrut, Stan, Grigoraş. În satul Sirlau cele mai răspândite sunt Paul, Ciorba, Batin, iar în Tămăşeni Balog, Tamaş, Egyed, Vaszka.